Imaginează-te fiind Dumnezeu. Ai făcut universul din nimic și creația ta specială sunt oamenii. Ei simt bucurie si tristețe, încredere și frică, iubire si ură. Pământul și viața pe care o trăiesc oamenii pe el sunt doar începutul vieții așa cum o știi tu. Ai capacitatea de a le oferi acea viață... de a-i face să trăiască pentru totdeauna, fără boală sau tristețe. Îi poți umple atât de mult de fericire încât corpurile lor actuale nu ar putea să o conțină pe toată. Le poţi da superputeri ca ale tale.
Dar mai întâi vrei să știi că ei apreciază cine ești și ce ai făcut pentru ei.
Unii dintre acești oameni au format cluburi, unde vorbesc despre tine. Ei aiurează despre cât de grozav ești și cât de mult te iubesc. Dar din viețile lor reiese clar că nu vorbesc serios. Fiecare club este diferit, dar toți își fac propriile reguli despre cum să-i deosebească pe credincioșii adevărați de cei falși - reguli stupide pe care le-ar putea urma și cel mai mare dușman al tău!
Deci, cum vei decide cui să-i oferi binecuvântările tale? De fapt, nu este deloc greu. Pur și simplu găsești ceea ce oamenii iubesc cel mai mult și le ceri să dea acest lucru la schimb pentru tot ceea ce ai tu... nu, pentru promisiunea ta că le vei da tot ceea ce ai tu: viață veșnică, bucurie veșnică, aventură veșnică. Dacă au credința de a face asta, ai găsit credincioși adevărați.
Dar cum îi convingi că acest set de reguli vine cu adevărat de la tine? Ei bine, te vei duce tu însuți acolo, într-un corp uman, și le vei spune regulile, le vei pune în practică tu însuți și le vei demonstra în toate modurile necesare că ești cu adevărat Dumnezeu, inclusiv prin revenirea la viață după ce ai fost ucis.
Te dovedești atât de convingător, încât ei ajung să măsoare tot timpul de când te-ai născut pe planeta lor. În fiecare an, întreaga lume sărbătorește apariția ta pe planeta lor. Ei construiesc catedrale uriașe și organizații multinaționale pentru a-l onora pe Dumnezeul care a devenit om.
Dar tot refuză să respecte regulile pe care ai venit să le dai. Încă se agață de bunurile lor banale, de slujbele lor, de familiile lor, de viețile lor. Și fac acest lucru în timp ce pretind că au dreptul la viața veșnică pe care ai promis-o celor care și-au arătat credința în tine îndeplinind cerințele tale.
Deci, ce faci? Arunci regulile, îi lași pe oameni să decidă și te supui decretelor lor egoiste? Sau te ții de reguli și le ceri să trăiască doar prin credință în tine dacă doresc să aibă parte de binecuvântările tale?
Numai un prost s-ar lăsa păcălit să dea înapoi în fața acestor mincinoși și trișori, iar tu nu ești prost, nu-i așa?
Dar bineînțeles că nu ești cu adevărat Dumnezeu; și cînd te gîndești la asta, dacă nu te apuci serios să te supui regulilor pe care El le-a dat, atunci poate că tu ești prostul!
