Majoritatea oamenilor s-au uimit uneori de numărul de doctrine ciudate și contradictorii care circulă pe glob în numele lui Dumnezeu. Religia este o grămadă de afirmaţii contradictorii, o junglă prea densă pentru ca cei mai educaţi oameni din zilele noastre să considere cautarea unui refugiu în ea. De îndată ce devenim suficient de inteligenți pentru a examina chiar și două biserici sau religii una lângă alta, vedem suficiente contradicții pentru a ști că nu pot avea amândouă dreptate. Iar în momentul în care am trecut prin trei sau patru, începe să crească îndoiala că vreuna dintre ele ar putea avea dreptate.
Presupunem că fiecare dintre aceste grupuri este plin de oameni sinceri care au ajuns cu toții la concluzii diferite. Dacă asta înseamnă sinceritatea religioasă și credința în Dumnezeu, atunci este mai bine să ne ținem imediat departe de ele. O astfel de religie nu este mai de folos decât imaginaţia cuiva.
Dar stai puțin! Dar dacă nu sunt sinceri? Dacă fiecare religie este populată de căutători de minciuni și nu de căutători de adevăr? Și dacă adevărații căutători ai adevărului se apropie unii de alții în mod natural?
Asta este ceea ce încearcă să arate acest articol.
Nu este nevoie de prea multă iluminare spirituală să știm că toți avem anumite instincte egoiste. Prin urmare, e ușor de înțeles că aceste instincte egoiste vor sta adesea în calea căutării adevărului. Cea mai mare piedică a noastă în calea căutării Adevărului Perfect este tendința de a ne așeza tabăra în jurul unor jumătăți de adevăr. Și uneori aceste jumătăți de adevăr sunt distorsionate în moduri care sunt în mod evident necinstite atunci când sunt examinate în mod obiectiv. Nu trebuie să fii teolog pentru a vedea că au fost transformate în minciuni de-a dreptul.
Să luăm pentru început un exemplu nereligios, pentru a arăta cum funcționează acest lucru. Am spus mai devreme că mulți oameni nereligioși ajung la concluzia că religia este inutilă deoarece există atât de multe religii diferite și deoarece acestea spun atât de multe lucruri contradictorii. Dar acești oameni fac exact ceea ce diferitele religii fac. Ei fac observații valide despre religii, dar concluzia lor este ridicolă.
Nu renunți la căutarea aurului doar pentru că sunt atât de multe pietre fără valoare în pământ. Și nu încetezi să cauți adevărul doar pentru că există atâtea minciuni. Altfel, devii o parte a minciunilor. Așa că ateismul și argumentele prezentate pentru a-l apăra, devin în cea mai mare parte o "doctrină de conveniență", la fel ca acele doctrine prezentate de credincioșii falși. Natura noastră egoistă găsește că este incomod să căutăm o înțelegere și o relație cu Creatorul nostru, așa că inventăm învățături convenabile care spun că El/Ea nu există sau că El/Ea nu merită să ne deranjăm viața pentru El/Ea. Oricare ar fi adevărurile mai mici încorporate în ideologie, nu este nevoie de un geniu pentru a vedea că argumentul fundamental (că nu există Creator sau că Creatorul nu poate fi cunoscut niciodată) contravine oricărui bun simț în ceea ce privește cauzele și efectele.
Nimeni nu este atât de prost încât să creadă că o sticlă de Coca-Cola ar putea să apară pe o plajă într-o dimineață, ca rezultat al unor coincidențe naturale (furtuni cu fulgere, valuri, vânt, mișcări de pietre etc.) care au adus laolaltă hârtie, cerneală, sticlă și plastic în cantitățile și formele potrivite pentru a produce sticla, în același timp în care a adus laolaltă zahăr, apă, cola și alte ingrediente în cantități adecvate pentru a umple sticla chiar înainte ca capacul să fie montat printr-un mic ciclon ciudat care a sigilat-o ermetic. Așadar, de ce ar fi cineva atât de prost încât să creadă că viața, universul și totul s-a creat în același mod... pur și simplu natural? Vrei să știi de ce oamenii cred în astfel de lucruri?
Din comoditate. Nimic mai mult și nimic mai puțin. Pur și simplu comoditate. Oamenii s-au săturat să caute și au creat un zeu după propria lor imagine leneșă și egoistă și l-au numit adevăr. Foarte convenabil!
Și exact asta a făcut fiecare dintre aceste religii conflictuale. Desigur, există bucăți de adevăr în toate acestea și probabil că au existat, de-a lungul timpului, oameni sinceri (sau cel puțin relativ sinceri) și în toate acestea. Dar rezultatul final este totuși un pachet convenabil. Unele părți ale pachetului există pentru confortul fondatorilor, iar altele pentru confortul adepților. Iar Adevărul suferă de ambele forme de comoditate.
Să ne uităm puțin mai atent la așa-numitele doctrine creștine. Ar putea cineva întreg la minte să concluzioneze, după ce a citit Noul Testament, că un motiv fundamental pentru care Iisus Hristos a venit pe pământ a fost acela de a-i învăța pe oameni cum să devină bogați? Nu bogați din punct de vedere spiritual, atenție, ci bogați în dolari și cenți, bogați ca milionari, bogați din profituri murdare. Și totuși, aceasta este una dintre învățăturile cu cea mai rapidă creștere și cea mai răspândită învățătură a așa-numitelor confesiuni creștine de toate felurile de astăzi. De ce? Pentru că este incredibil de convenabil. Se vinde ca pâinea caldă. Umple bisericile. Și umple sacul de colectare. Există mici bijuterii de adevăr în ceea ce ne învață guru aurului, dar mesajul general este o minciună.
Ar putea cineva citind Noul Testament pentru prima dată să concluzioneze că acesta spune că oamenii ar trebui să înceteze să mai încerce să fie buni, pentru că oricine face acest lucru este vinovat de faptul că încearcă să-și croiască calea spre rai? Și ar concluziona că Dumnezeu urăște oamenii care încearcă să fie buni mai mult decât orice altceva? Bineînțeles că nu! Și totuși, această învățătură este chiar mai răspândită decât învățătura prosperității. Și ea are niște texte justificative convenabile pentru a justifica neascultarea față de orice alt lucru pe care Biblia îl învață. Dar nu este rezultatul unei încercări oneste de a înțelege ceea ce spune Biblia cu adevărat. Este doar o doctrină convenabilă pentru oamenii leneși și egoiști care nu vor să fie deranjați cu respectarea regulilor așa cum le-a exprimat Hristos.
Există sute de alte doctrine care operează la fel. Hristos a propovăduit foarte clar, de exemplu, că persoanele divorțate nu trebuie să se recăsătorească. Orice cuplu căsătorit poate constata acest lucru. Dar nu este o doctrină convenabilă pentru persoanele divorțate. Așa că aceștia văd doar ceea ce vor să vadă și, hei, gata! se scriu cărți întregi pentru a spune că recăsătorirea după divorț este în regulă. Și cum numărul celor divorțați continuă să crească și astăzi, denominațiuni întregi adoptă aceste cărți ca pe o altă doctrină convenabilă.
Cineva a spus că poți dovedi orice cu ajutorul Bibliei. În realitate, nu se poate. Dar poți pretinde că poți dovedi orice prin Biblie, iar dacă ceea ce predici este cu adevărat atrăgător (a se citi "convenabil"), oamenilor nu le va păsa prea mult dacă este sau nu în Biblie. Orice vechi pretext sub forma unui text de dovadă obscur va fi suficient. Dar nu pentru că ai dovedit ceva. Este doar pentru că ceea ce predai este "convenabil".
Chiar și în cazul unor diferențe minore de doctrină, oamenii vor fi întotdeauna de acord cu doctrina care este predată de biserica cea mai apropiată de casa lor, de biserica în care s-au născut și/sau de biserica la care merge soțul sau soția lor. Cu alte cuvinte, oricare biserică le este mai convenabilă. Își vor schimba convingerile pentru a se potrivi situației, în loc să se chinuie să schimbe situația pentru a se conforma cu adevărul. Nu e de mirare că există atâtea contradicții în religie!
Câteva dintre numeroasele doctrine de conveniență care au luat naștere de-a lungul anilor sunt învățăturile despre întâlnirile de duminică ale bisericii, sărbătorile de Crăciun și de Paște, caracterul infailibil al Bibliei, închinarea la statui și răpirea secretă. Niciuna dintre acestea nu are mai mult de vreo două sau trei dovezi răsucite sau bucăți de logică distorsionată pentru a susține afirmația că reprezintă voința lui Dumnezeu. Și totuși, ele persistă, pentru că sunt convenabile și pentru că sunt populare.
Deci, ce face un adevărat căutător al adevărului în mijlocul tuturor acestor lucruri? Răspunsul este simplu. Caută adevărul. În toate religiile vei găsi fragmente din el. Dar continuă să cauți mai mult. Dacă ești cu adevărat norocos, s-ar putea să dai peste alții care sunt, de asemenea, adevărați căutători ai adevărului. Dar atenție! Astfel de oameni sunt extrem de rari în lumea de astăzi! Atâta timp cât amândoi continuați să căutați adevărul, va exista o unitate uimitoare în căutarea voastră. Dar chiar și atunci nu trebuie să lași comoditatea părtășiei tale să te determine să te așezi sau să renunți la căutarea ta.
Adevărul nu e ceva de genul "totul sau nimic". Nu îl ai într-o zi și îl pierzi în următoarea. Nici nu îți lipsește complet într-o zi și îl găsești perfect în ziua următoare. În schimb, fie te apropii din ce în ce mai mult de adevărul perfect, fie te îndepărtezi lent de el. În procesul de îndepărtare, este ușor să te convingi că, de fapt, descoperi noi adevăruri. Dar, analizat mai atent, vei vedea că aceste "adevăruri noi" vor fi doar "doctrine de conveniență".
"Îndepărtarea", pentru un individ, vine la fel ca și pentru marile organizații. Apare o situație în care te confrunți cu un adevăr neplăcut despre tine însuți. Fie accepți adevărul și faci tot ce poți pentru a te conforma cu el, fie îți inventezi o doctrină convenabilă care spune că ai dreptate prin refuzul tău încăpățânat de a te schimba. Acea doctrină devine un laț spiritual care sugrumă orice creștere spirituală ulterioară. Oh, îți vei aminti în continuare tot ceea ce ai învățat până în acel moment și vei fi capabil să uimești și să confunzi oamenii obișnuiți cu spiritualitatea ta aparentă. Dar propria ta doctrină de conveniență perversă te va opri să faci orice altă mișcare spre Adevărul Perfect. Și pentru că Adevărul Perfect este Dumnezeu însuși, și pentru că este un Dumnezeu gelos, el nu va tolera falsul dumnezeu al doctrinei tale de conveniență.
Răspunsul pentru cei care doresc să găsească adevărul este de a nu înceta niciodată să caute mai mult adevăr și să nu respingă niciodată orice adevăr pe care îl găsesc. Cu cât faci mai mult acest lucru, cu atât mai mult vei fi capabil de a vedea, prin perdeaua de fum a religiei, adevărul perfect care se află de cealaltă parte. Acesta nu va fi la fel de ușor ca și găsirea falsurilor, dar va fi infinit mai satisfăcător.
