Introducere
Oricine știe că bogăția materială se măsoară în bunuri materiale ca: mere, mașini, pantofi, oi etc. Atunci când numărul și calitatea acestor lucruri crește, bogăția crește de asemenea.
Dar economiștii nu sunt de acord. Ei spun că se poate face bogăție distrugând bunuri sau producând mai puține bunuri de o calitate mai slabă.
Dacă am folosi tehnologia, forța de muncă și resursele de care dispunem azi, întreaga planetă s-ar putea bucura de un nivel de trai uimitor de ridicat. Însă experții spun că acest lucru nu ar fi bun pentru economie. De ce?
Pentru că economiștii lucrează pentru cei bogați și nu pentru cei săraci. Ei sunt interesați doar de profituri mai mari pentru vânzători... chiar dacă asta înseamnă mai puține vânzări la un preț mai mare.
Oamenii de afaceri fac mai mulți bani distrugând jumătate din recoltă și triplându-și prețurile. Jumătate din populație poate să sufere de foame, dar economiștii tot vor spune că bogăția țării a crescut. Este ceva în neregulă cu gândirea lor?
Defectul constă în faptul că au confundat banii cu bogăția. Și aproape nimeni în lume nu îndrăznește să corecteze această eroare. Dar gândește-te la asta: Nu poți mânca bani. Aceștia nu îți vor ține de cald. Sunt utili doar dacă îi putem da la schimb cu altceva.
Dar dacă vom continua cu actualele politici economice, vom avea din ce în ce mai puțini bani pe care să-i dăm la schimb.
CE SUNT BANII?
Înainte de existența banilor, oamenii erau încă lacomi. Totuși, lăcomia lor avea anumite limite. Când dădeai puii la schimb pentru saci de grâu, aveai o anumită limită în ceea ce privește numărul de pui pe care îi puteai transporta acasă, adăposti și întreține.
Este adevărat, unii oameni aveau mai mulți decât alții, dar era de neconceput ca o persoană să aibă un milion (cu atât mai puțin un miliard) de găini în spatele curții. În plus, dacă alții din satul tău mureau de foame în timp ce tu aveai o mie de găini, era dificil să îi convingi pe ceilalți că ai dreptul să ai de o mie de ori mai mult decât au ei.
Apoi, cineva a inventat banii. Aceștia erau mai ușor de transportat, depozitat, întreținut și, mai ales, mai ușor de ascuns. Cu suficienți bani, puteai deține lumea, fără s-o așezi efectiv în curtea ta.
Oamenii săraci puteau să lucreze în fabricile tale, să facă cumpărături în supermarketurile tale, să facă afaceri în zgârie-norii tăi, chiar să conducă pe drumurile tale în mașini finanțate de băncile tale, și să nu se simtă niciodată supărați de cât de nedrept este acest lucru.
În prezent, bogații controlează mass-media, educația, religia, chiar și guvernul. Ne-au spălat creierul și ne-au făcut să credem că au dreptul să distrugă lumea pentru a-și spori averea. Acum credem că tot ceea ce este bun pentru ei este bun pentru noi toți.
Și mai rău, cu toții am fost păcăliți să intrăm în jocul lor. Acum credem că banii sunt cheia fericirii. Întreaga rasă umană a pierdut contactul cu realitatea în obsesia noastră pentru bani ca scop în sine. Aceasta este o adevărată nebunie!
MUNCĂ VS. JOC
În lupta pentru mai mulți bani, nu doar cei care pierd - săracii - sunt afectați. Ea îi afectează și pe câștigători, făcând din viața lor profesională o existență mizerabilă... "o cursă a șobolanilor"!
Muzicienii, actorii, sportivii și copiii se joacă. Ceilalți muncesc. Care este însă diferența? Regula generală este că "jucătorii" nu primesc salarii pentru ceea ce aleg în mod liber să facă, iar "lucrătorii" da. Iar odată cu sporirea timpului liber, oamenii învață să facă din multe activități o "joacă".
Deținuții studiază dreptul, bunicile se apucă de pilotaj, studenții universitari intră în politica din campus, oamenii de afaceri înființează ferme ca hobby. Și fac acest lucru fără a avea nicio garanție de plată pentru eforturile lor. Oare muncesc sau se joacă?
Ei fac "plorking" (pronunțat din engleză 'plurking'). Plorking-ul este o combinație între joacă și muncă. Înseamnă să fii creativ, productiv sau util fără a fi preocupat să primești bani pentru asta.
Unii oameni se bucură de locurile lor de muncă pe care nu le-ar schimba pentru nimic în lume. Aceste persoane norocoase (care se întâmplă să fie plătite pentru asta) sunt mai fiabile, mai dedicate și mai mulțumite decât colegii lor de muncă.
Dacă toată lumea ar face lucrurile pe care își dorește să le facă, lumea ar fi mai productivă, iar societatea ar fi mai bogată din acest motiv.
Mitul banilor i-a convins însă pe oameni că trebuie să își petreacă viața câștigând bani, în loc să fie fericiți și productivi.
Oamenii care nu găsesc o modalitate de a face bani (sau care nu sunt interesați să câștige bani) sunt făcuți să se simtă nefolositori. Mai rău decât atât, li se spune că au păcătuit împotriva lumii care îi hrănește până când vor începe să lucreze din nou bani. Nu se ia deloc în considerare cât de creativi, utili sau productivi ar putea fi cei care nu câștigă un salariu.
Dacă jucătorii sunt cei mai buni lucrători, atunci ar trebui să se facă mai multe eforturi pentru a-i încuraja pe oameni să se joace, în loc să-i condamne pe puțini care o fac.
DE UNDE VIN RĂZBOAIELE?
Pentru majoritatea oamenilor, războaiele se poartă pentru că oamenii din altă țară sunt răi și noi (oamenii buni) trebuie să-i oprim. Însă răspunsul nu este chiar atât de simplu.
Amintește-ți că oamenilor din cealaltă țară li se spun aceleași lucruri despre noi!
Lăcomia este cea mai mare slăbiciune a capitalismului, la fel ca și cea a socialismului. Ambele părți încearcă să o distrugă pe cealaltă din același motiv... lăcomia. Războaiele sunt doar o extensie a lăcomiei care operează în fiecare dintre straturile societății. Dar este mai ușor să vedem totala prostie a unei astfel de motivații atunci când privim la devastarea provocată de război.
Tragic este faptul că bogații din ambele tabere nu se luptă în propriile războaie. În schimb, ei sacrifică viețile celor săraci în încercarea lor de a obține mai multă putere.
Aceleași conflicte se desfășoară în interiorul propriei noastre țări, sub forma unor lupte permanente între angajatori și angajați. Și funcționează chiar și la nivel familial și individual, sub forma certurilor și răutăților aproape constante.
Ura între sexe, rasismul, diferențele dintre generații, toate sunt autodistructive. Și toate provin din dorința de a explica golul pe care lăcomia l-a lăsat în propriile noastre spirite, aruncând vina pe altcineva.
Pentru sănătatea ta mintală, pentru unitatea familiei tale, pentru prosperitatea țării tale și pentru supraviețuirea rasei umane, cineva trebuie să înceapă să declare război lăcomiei... înainte de a ne distruge cu toții!
O NOUĂ MOTIVAȚIE
În anii '60 și '70, deși a existat o mulțime de critici la adresa cursei spațiale, cursa spațială îndeplinea o nevoie umană într-un mod mult mai pozitiv decât în Vietnam. Corpurile Păcii ale lui Kennedy ofereau speranța la o alternativă mai bună la război. (Desigur, aceste programe au avut succes doar atât cât a permis entuziasmul maselor. Inventivitatea personală, aventura și dragostea nu depind de sprijinul guvernului).
Spiritul uman se bucură de o provocare. Dacă nu construim în mod activ, distrugem în mod activ. Prea adesea credem că modul de a ne edifica pe noi înșine este să distrugem pe altcineva.
Ceea ce este necesar e o viziune și un angajament care să fie atât pozitive, cât și complete. Credem că scopul trebuie să fie iubirea absolută... pentru întreaga omenire. Agresiunea noastră trebuie să fie îndreptată împotriva minciunilor și înșelăciunilor care distrug lumea (dar nu împotriva oamenilor care spun și cred în minciuni).
Este vorba de mai mult decât de cuvinte frumoase pentru o platformă politică sau o nouă religie. E vorba de o comunitate de oameni care refuză să lase banii să fie motivația vieții lor de zi cu zi... oameni care caută în mod activ, în fiecare zi, să își folosească toate abilitățile, energia și resursele pentru a-și exprima dragostea pentru ceilalți.
În timp, sperăm să vedem cum acest spirit de iubire se răspândește și îi afectează și pe alții. Iubirea adevărată este mult mai mult decât senzații emoționale; ea este capabilă să introducă o nouă ordine mondială. De fapt, am descoperit că ea este mai puternică decât viața însăși.
Câțiva dintre noi au început să muncească din iubire și nu pentru bani. Am renunțat la tot ce avem și suntem pregătiți să murim pentru dragoste.
Am constatat deja că un astfel de angajament dă roade în ceea ce privește împlinirea interioară, creșterea gradului de conștientizare și pofta de viață. Credem că am găsit răspunsul la problemele lumii.
SURSA
Aceasta este întotdeauna partea cel mai dificil de transmis: Lucrurile din această broșură provin cu adevărat din învățăturile lui Iisus Hristos. Așa este; noi suntem creștini.
Te rog să nu ne confunzi cu tot ceea ce trece drept creștinism în ziua de azi. Isus a spus niște lucruri uimitoare, doar dacă oamenii l-ar lua în serios. El a numit această nouă politică economică "vestea bună a împărăției lui Dumnezeu".
E important să îl introducem pe Dumnezeu în acest subiect din mai multe motive.
În primul rând, dacă nu suntem atenți, riscăm să ajungem să renunțăm la bani și apoi să ne luptăm pentru lucrurile pe care aceștia le pot cumpăra. Așa cum bunurile sunt mai importante decât banii, tot așa și Dumnezeu este mai important decât bunurile. El este sursa adevăratei bogății.
Evidentul argument: "Dacă noi nu avem grijă de noi înșine, atunci cine o va face?" un răspuns este atunci când îl introduci pe Dumnezeu în discuție. Dacă lucrezi pentru dragoste, lucrezi pentru Dumnezeu. Devine responsabilitatea Lui să aibă grijă de nevoile tale materiale. Si noi am constatat că el are grijă de noi!
De asemenea, Dumnezeu se implică atunci când încerci să te decizi care este cel mai bun mod de a-i iubi pe alții. Numai El cunoaște viitorul, iar în Biblie explică multe despre planul general.
Câteva locuri bune de unde să începi, dacă vrei să studiezi sursa teoriei noastre și sursa bogăției reale, sunt capitolul 6 din Matei (a doua jumătate în principal) și capitolele 4 și 5 din Iacov (primele două versete din fiecare în special). Avem și o mulțime de alte materiale de studiu, dacă te interesează.
COSTUL
Este irealist să ne așteptăm ca restul lumii să accepte rapid noua noastră abordare economică. Oamenii au fost condiționați prea mult timp împotriva ei.
Pentru a schimba cu adevărat lumea, trebuie să schimbăm inimile oamenilor, iar aceasta este o sarcină foarte dificilă. Dar nu subestima niciodată puterea unei singure vieți. Oameni precum Gandhi, Socrate și Iisus Hristos au avut o influență puternică asupra istoriei pentru că au crezut că unele lucruri sunt mai importante chiar decât viața însăși.
Doar un singur astfel de individ în lumea de astăzi ar putea face o mare diferență; iar doi sau trei... sau chiar zece indivizi ar putea fi suficienți pentru a începe o revoluție spirituală care ar putea schimba întreaga lume.
Au existat armate de oameni care au fost dispuși să ucidă pentru ceea ce credeau. De ce să nu existe o armată de oameni care sunt dispuși să moară pentru ceea ce cred?
Ne putem da viața murind rapid în numele acestei noi ordini mondiale, sau ne putem da viața zi de zi, lucrând cu răbdare și credință pentru a aduce puțină lumină într-o lume întunecată.
Nu uita că, dacă schimbi chiar și o mică parte a lumii, tot ai schimbat lumea. Mare parte din schimbare este treptată și foarte lentă.
Am învățat că mesajul pe care îl predicăm îi determină adesea pe oameni să reacționeze cu o furie irațională. Uneori, ei înșiși nu știu de ce reacționează astfel. Dar dacă suntem siguri că motivele noastre au fost doar de a arăta iubire, atunci chiar și un răspuns plin de ură ar trebui să fie încurajator; el ne dovedește că reușim să pătrundem.
Atunci când ei au făcut tot ce au putut pentru a ne opri, iar noi încă continuăm a iubi, ei vor ști atunci că iubirea este mai puternică decât ura.
